POST-TENSIONARE
Post-tensionarea este o metodă de construcţie care utilizează toroane de mare rezistenţă sau bare, care permit existenţa unor travee mai clare şi mai largi, plăci mai subţiri şi în multe cazuri sisteme structurale care în alte condiţii ar fi imposibile din cauza limitărilor impuse de locaţie sau de cerinţele arhitecturale. Această metodă a fost inventată de inginerul Eugène Freyssinet la începutul anilor 1920.
Există două metode de post-tensionare:
Post-tensionarea internă
Înainte de turnarea betonului, se instalează învelişuri de protecţie la locul de desfăşurare a operaţiunii. După turnarea betonului, se plasează cabluri de post-tensionare în învelişurile de protecţie. Atunci când betonul atinge gradul de întărire necesar, cablurile sunt tensionate cu ajutorul unor prese speciale.
Post-tensionarea externă
În cazul acestei metode, tecile şi cablurile sunt plasate în exteriorul betonului.
Soluţiile Freyssinet aplicate sunt:
- Sistemul gamei C – folosit pentru procesul de pretensionare de înaltă rezistenţă;
- Sistemul gamei C– cu izolare criogenică şi electrică;
- Sistemele gamelor B şi F– ancore şi teci plate pentru plăci de clădiri, plăci de pod;
- Sistemul gamei X– pentru pretensionare circulară;
Setul pentru pretensionare include toate elemetele care alcătuiesc un tendon complet.
Componente standard:
- teci metalice şi conducte
- toroane pentru pretensionare
- materiale de protecţie rezistente la coroziune
- blocuri de ancorare pasive și active
Componente specifice :
- cuplaje fixe şi mobile
- came
- conuri
- capace de protecţie
- teci de plastic